îmi respect timpul pierdut
ca pe o curea căreia trebuie să îi mai fac
o gaică
te aştept
în toate staţiile de autobuz tramvai metrou
cu un buchet mare de flori
sub pleoape
cresc flori pe balcon
sunt cele mai frumoase flori invizibile
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
oau ce rabdare ai cu timpul
RăspundețiȘtergeresimpatica poezia
e ceva mutual. el nu are rabdare eu am. :) avantaj el, ''ca asa e in tenis''
RăspundețiȘtergere:)inteleg,e bine ...dar cu timpul,ai rabdare
RăspundețiȘtergerechiar te joci cu timpul?
RăspundețiȘtergeredar cine nu se joaca_cu timpul, intr-un fel sau altul. pacat ca la jocul asta nu e ca la Piticot (un joc din copilarie) unde te puteai intoarce cateva casute :) (desi la acel joc era un dezavantaj hihihi)
RăspundețiȘtergere:)pai da dar ne jucam in cerc.asta sa insemne infinitul?sau faptul ca ne luam de mana in cerc,riscand sa vedem doar cercul fara maini,caci deh timpul trece ca fulgerul...
RăspundețiȘtergerenu filosofez despre eventualitatea patratime a cercului. faptul ca ne luam de mana naste un cerc. si pe ala il traiesc.
RăspundețiȘtergereacum atentie, daca ne luam cu prea multi de mana ne trezim cu mai multe cercuri, ca la jocurile olimpice :)
ma duc sa dorm,caci am ceva de facut maine si nu imi place senzatia de dimineata de lipire de pat(in caz ca vine senzatia)
RăspundețiȘtergerema bucur sincer ca am dat de blogul tau si te trec in lista mea de bloguri sa te citesc cu mai mult timp.
ma bucur ca am dat de tine la ora aceasta...noapte buna.
nu ma asteptam,cu mai multe cercuri:)))
RăspundețiȘtergerecunoastem, si eu ma duc sa dorm
RăspundețiȘtergere