echilibrul punctului

râdeam
şi râsul nostru fugea în lume
ca un căţel scăpat din lesă

/de când te cunosc pe tine
Pământul se învârte atât de tare
încât ameţesc şi îmi văd trupul
mişcându-se fără voia mea în cercuri
acum le înţeleg pe iele/
spuneai tu
şi trăgeai din ţigară până ce
luna se apropia de noi
şi ne tăia în felii multe
câte una pentru fiecare zi din restul vieţii

*

/mă bucur că nu ai plecat
ca un ecou
că pot vedea în sfârşit omul dintre carne şi os
ştii
hormonii se transformă în fluturi alături de tine
pe sângele meu plutesc candele
ca în noaptea de înviere/

*

cel puţin ştiu că eşti foarte aproape de mine
la o bătaie de inimă distanţă

nu am loc nici să respir