marți, 31 august 2010

poemul lui ştefan

ştefan
se întâmplă din când în când
cum se întâmplă din când în când
să plouă cu soare

zilele îi fug repede
ca nişte bănuţi aruncaţi pe asfalt

în şanţuri
lumina patinează pe sticlele goale ale naufragiaţilor
din care sângerează litere
ştefan calcă pe cioburi strivindu-le
în timp ce ea
se ascunde după lună
ca pasărea măiastră
de păsăr-lăţi-lungilă

1 buşeli:

  1. am intrat in arhiva in luna nasterii mele picand chiar pe numele Stefan.iti citeam poezia gandindu-ma ca e draguta coincidenta ca ai acelasi nume ca fiul meu Stefan Alexandru.si hop m-a lovit si mai rau coincidenta:luna august,primul gand fiul meu,primul subiect care imi sare in ochii stefan.
    nu-mi vine decat sa rad de incredulitate.:d

    RăspundețiȘtergere

Zi ceva de-a busilea sau din picioare

de-a bușilea prin aer!