ştefan
se întâmplă din când în când
cum se întâmplă din când în când
să plouă cu soare
zilele îi fug repede
ca nişte bănuţi aruncaţi pe asfalt
în şanţuri
lumina patinează pe sticlele goale ale naufragiaţilor
din care sângerează litere
ştefan calcă pe cioburi strivindu-le
în timp ce ea
se ascunde după lună
ca pasărea măiastră
de păsăr-lăţi-lungilă
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
am intrat in arhiva in luna nasterii mele picand chiar pe numele Stefan.iti citeam poezia gandindu-ma ca e draguta coincidenta ca ai acelasi nume ca fiul meu Stefan Alexandru.si hop m-a lovit si mai rau coincidenta:luna august,primul gand fiul meu,primul subiect care imi sare in ochii stefan.
RăspundețiȘtergerenu-mi vine decat sa rad de incredulitate.:d