cacialmaua

stăteam de ceva vreme
cu lumina stinsă
sau cu ochii închişi
nituiţi

umbrele erau lipite de perete
ca nişte infractori

aveam o teamă legată la gură
ca şi când stelele s-ar fi transformat
într-o armată de greieri
care se pregătea să sară
în aşternuturile oamenilor

ştiam că dincolo de fereastră
este o cură de slăbire
nu o altă lume

că moartea
este o plimbare pe un câmp
plin de floarea soarelui şi lacrimi
pe care trebuie să mergi
cu picioarele îngropate până la genunchi

ploaia bătea în geam
cu degetele arătătoare înmuiate în gură

ştiam că târziu în noapte
voi fi în bucătărie
privind la lumina neonului martir
fructele imprimate pe faţa de masă