când sunt trist vine fata aceea la puterea o mie
pe covorul meu viu descompus
un măgar din aur ros de molii
îmi mănâncă perdeaua martor
cum mâncam cireşele în copilărie
cu tot cu sâmburi sperând să îmi crească acolo
o livadă de
în care mama şi tata să mănânce la modul invizibil
pe o masă acoperită de o muşama dulce
şi fata aia se transformă într-o cârpă udă
mi se aşează pe frunte
sfârâind
ca într-un ciob
ca într-un soare
ca într-un ciob în soare
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare