eu îmi trăiam viaţa mea liniştită de nucă
sub razele de soare ca nişte liţe
frunzele îmi povesteau de vieţile lor anterioare
când au fost fiice de faraoni
până când cineva
m-a luat şi m-a pus într-o cutie
lângă o castană
adică lângă tine
atât de mult m-am îndrăgostit de tine atunci
mamă mamă
fii atentă cioară
atât de mult m-am îndrăgostit de castana asta
mamă mamă
fii atentă statuie
atât de mult s-a îndrăgostit de castana aia
mamă mamă
fii atentă mamă
atât de mare era cioara aia pe statuie azi în parc
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sunt si eu un umil calator prin universul dvs poetic!admirabil!
RăspundețiȘtergeremultumesc de popas. de citire. si de semnul lasat :)
RăspundețiȘtergereIar eu acum...tac! Tac şi respir emoţii!
RăspundețiȘtergere