stereotip pe termen lung

sparge glazvantul dintre trup şi altele
încearcă să zbori
cu chibrite aprinse între pene
soarele să lumineze pe pământ prin trupul tău
să îţi vedem umbra coapselor peste case
ion
se dezlegă la şireturi
pentru a-şi duce la îndeplinire visul
în timp ce vecinii se aruncau în piscina din faţa casei
pe care aveau să o facă peste câţiva ani

copiii pedalau pe trunchiul unui copac
şi acestuia îi creşteau frunze mari
de forma unor pleoape

noaptea a venit repede
ca un leucoplast tras brusc de pe rană
lăsând durerea să urce ca ramurile unei viţe de vie

ion
pe marginea lunii îşi decupa curajul
cu foarfeca bunicii
în timp ce vocea de la radio
era prezentă ca un soare
sporovăind
lăsând pe chipul lui
un zâmbet ca o sângerare

nu există iarbă
pentru că tu eşti aici
şi ar fi absurd sa exişti
în acelaşi timp
ca iarbă şi ca om

foarfeca cu care decupa
era de două ori mai mare
decât şi-o amintea el
din copilărie