mi-ar plăcea să fim doar noi doi
fără culori
numai alb negru
Dumnezeu să se plimbe în jurul nostru
sau să fie un paltonaş aruncat printre alte paltonaşe
lumina să se ascundă
în ţâşnitori de buzele cărora
să se stea agăţate
picături babane
gravide
de apă
atunci nu mi-ar fi frică
cuvintele ni s-ar pierde pe
serpentinele urechilor
la infinit
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Foarte frumos... ;))
RăspundețiȘtergere:) multumesc:) te mai astept.
RăspundețiȘtergerede fiecare data cand citesc ceva ce imi place...zambesc...
RăspundețiȘtergere:)
O enigma in alb si negru?
RăspundețiȘtergerealexutza, multumesc de trecere. ma bucur ca zambesti
RăspundețiȘtergeredeliana, enigma sta mai ales in alb negru :)
http://www.alsosprachzamolxis.com/2008/12/leapsa-celor-99-de-ganduri-trufase.html
RăspundețiȘtergerete astept cu toate gandurile tale/ despre tine:)