la un an depărtare de fereastra mea
doi cai îşi rumegă propria umbră din iarbă
liniştiţi şi albi
o rumegă încet ca moartea unui peşte
dimineaţa mă trezesc
picurând din tavan în aşternuturile mele de nisip
după care deschid fereastra fac nişte genuflexiuni
cu armura pe mine etc până seara
trec prin cimitir deseori precum
sorin(aşa îi zic eu la soare) pe cer
corectez poziţia unor morţi
aici
nu depinde de culoarea vineţie a cuielor din coşciug
pur şi simplu îi privesc şi simt că asta vor şi ei
cum simt?
simt aşa ca şi când îmi cresc cactuşi la încheieturi
omenii cu ceasuri la mâini ca nişte gâlme
învaţă să clipească umed spre binele lor
eu îi numesc vecini
vâslim împreună
şi încercăm
în nopţile de vară să aflăm dacă
stelele scot sunete de greieri
sau invers
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare