cântarea româniei

afară se auzea
podul de piatră se dărâma

culorile din semafoare
cădeau
se sfărâmau asemeni unor bucăţi de cretă

oamenii priveau miraţi
ochii le înfloreau
asemeni unor lotuşi telescopici

'

iubitul cu ditamaia inima
cât un purice
un elefant se legăna...
şi luna îi venea dizolvată la picioare
în valurile mării
iubita pune semnul egal între degete
îşi mângâie iubitul
până devin una cu lumina

din univers se aud voci de copii dinspre Pământ
a pupat-o a pupat-o

'

camioane mari
duc alte camionae
pe marginea drumului ţânci
cu degetul în nas
ca pe vremuri oameni cu drapele ţinute sus
cât mai sus
aproape de Dumnezeu

ora 12 a venit
omul negru nu a ...
şi şoferii apasă acceleraţia
până ajung cu talpa în asfalt

'

ghinion
geamul era atât de bine spălat încât el
a crezut că nu e nimic acolo
păcat
pe manechinul acela din vitrină
parcă îl ştia din şcoală
ar fi vrut să dea mâna cu el
să îl întrebe ce mai face

ţară ţară vrem oştaşi!
se ţipă de pe case
şi păsările zbor spre soare

'

cine iubeşte şi lasă ...
cântă ea în timp ce aruncă
apa în care şi-a spălat
nişte rufe

'

aşa şi