nu te urăsc
sincer
poate pentru că nu te-am iubit suficient
poate nu am ajuns acel foc de artificii
care trebuie să lumineze pieptul când eşti îndrăgostit
ca un cer de revelion
poate nu e vorba de /indrăgosteală/ până la urmă
şi contează mai mult
cum pot trăi doi oameni înghesuiţi
fără să se calce pe bătături
sau
dacă e să se calce
durerea să nu rămână în creştetul capului
ca o insulă permanentă ea
trebuie să se evapore
îngroşând stratul de ozon până ajunge la Dumnezeu
(destinul omului)
se ştie
călcându-l pe bătături pe celălălalt
ajungem să îl privim drept în ochi
e uimitor cum voi femeile
puteţi fi uneori
un balon mare care stă ostentativ
nici aproape de soare
dar nici departe de pământ
iar alteori
doar o oglindă în care noi bărbaţii
ca vampirii
nu ne putem oglindi
de multe ori
axul lumii trece prin sânii voştri
în spirală
o spune mustaţa lui hitler
nu am nimic cu tine nu îţi port pică
fie ea roşie sau de orice altă culoare
eşti ca soarele ce se învârte pe cer
precum o placă în pick-up
ai canturi concentrice în care sunt îndesate
vise gesturi clipiri sentimente
eşti ca un arc înghesuit
ce abia aşteaptă să îşi trosnească şira spinării
făcând podul eventual
doar sunetul unui clopoţel
te mai poate trezi din amorţeala
cu gust de apă minerală ce ţi-a bandajat
tot corpul
poate de aia are moşul mulţi
puşi pe post de tren de aterizare la sanie
să arunce oamenii în aer
când intră el în casă
să găsească toţi pereţii
umpluţi de cele mai ascunse sentimente
frumoase
nu regret ce am trăit împreună
faptul că nu au fost prea mulţi martori
în jurul nostru
îmi dă senzaţia că eram un fel de
adam şi eva
asta mă face să tai întunericul din jur
cu un zâmbet şi să îl lărgesc
atât te rog
să nu mai faci pe viitor
dop la inima cuiva ca la un pepene
pentru că
inima nu se cicatrizează la loc
oricât ai sufla peste ea ţinând-o în mâini
sângele pierdut e ireversibil
şi inima devine mai uşoară de atunci încolo
pe tot parcursul vieţii
dar omul nu devine mai imponderabil
dimpotrivă
adevărul este că
rănile cicatricile
dau bine
cine nu e impresionat de imaginea unui
stalone la final de luptă
dar
să nu exagerăm
citesc pentru a N oara poezia asta...nu pentru a o intelee-o...nu sunt chiar atat de toanta...ci pentru a o mai admira inca si inca si inca o data...e ca un lucru care iti place atat de mult incat nu te poti dezlipi de el...Dincolo de interpetari si comentarii....dincolo de paarente si cuvinte, de imagini si de stari induse, ceea ce ma frapeaza este curajul...Curajul unui barbat de a-si canta, in versuri infrangerea in fata femeii, de a-si purta cu demnitate si transparenta inima gaurita de dopurile din care ceilalti au gustat....Admir denitatea amaracunii din versuri si tristetea din cuvinte, admir puterea de a spune tot ce simti fara lamentari, fara regrete, admir capacitatea de a trage concluzii si lectii de viata dintr-o poveste de amor...FELICITARI!
RăspundețiȘtergererana, un amic chiar imi spunea, cum de pot sa fiu atat de 'gol' in poezie, de ce ma dezbrac si ma expun lumii intregi.
RăspundețiȘtergerecred ca am considerat ca e o metoda de vindecare. inca nu stiu daca functioneaza. spun mai incolo