merg cu tine
ca şi când am fi două zale
îţi explic că dragostea nu e doar o pilitură de fier
magnetul nu e un dumnezeu implacabil
îţi arăt că dacă ai unghiile roase
nu înseamnă că se poate ghici în ele
şi nici
drumul până la părinţi nu acul care peticeşte
o cuvertură veche
ştii
pe întuneric trosnitul degetelor nu ajută la depistare
e redundant /şi uşor îmi amestec degetele cu ale tale/
e posibil ca peştii care sar prin apă să ştie
de drumul soarelui pe bolta cerească
îl reproduc după putinţa lor
nu e o regulă să ai ochii închişi
ca să fii mort
hai ne tragem deci lucrurile până aproape de vârful nasului
iubirea e stridentă pentru cei ce nu o au
e ca un claxon în plină noapte
îţi spun toate astea
şi încă multe altele
în timp ce păşim pe marginea tăioasă de lamă
a lunii
semănăm cu doi acrobaţi
pe un afiş de circ
da....spechless....cand iti citesc versurile mi-as dori sa am o bagheta fermecat si sa le transform din imple cuvinte in fapte reale...stii, uneori mi-as dori sa fiu unul din personajele poeziilor tale...cred ca m-as simti mai implinita daca as fi personaj de poezie....si nu cred ca numai pestii incearca sa reproduca mersul soarelui dupa putinta lor...cred ca intreaga natura in frunte cu omul incearca aceeasi "imitare"...fiecare dupaputinta lui....si da, iubirea e stridenta pentru cei ce nu o au....pentru ca o doresc....cei ce o au o simt, fara sa o mai viseze....
RăspundețiȘtergerecea mai frumoasa reactie la o poezie scrisa de mine vreodata. ce pot sa zic, iti doresc sa devi un personaj de poezie, stiu ca ti se va realiza visul, mai devreme sau mai tarziu.
RăspundețiȘtergerecat despre iubire, da, e stridenta cand nu o traiesti tu, nu-i asa. parerea mea e ca nu ar trebui sa fie asa:)