 |
| Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry de Rachel Joyce ed. LITERA - București, 2014 trad. Petru Iamandi sursă foto |
Romanul Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry de Rachel Joyce, vă este oferit de editura Litera.
Încredibilul pelerinaj al lui Harold
Fry sau cum să te ridici din fotoliu
Oamenii ies din
ce în ce mai greu din confortul propriu pentru a trece de barierele autoimpuse,
mai ales atunci când scopul ar fi unul care privește sufletul, lipsit deci
de o miză materială. Astfel de pelerinaje sunt din ce în ce mai puține în ziua de
astăzi, ca să nu spun inexistente. Și atunci când cineva se hotărește totuși să iasă din
rutină, odată ce inițiativa lui ajunge pe mâna presei totul se destramă
pierzându-și aura de la început. Despre toate astea, dar și despre multe
altele, ne vorbește Rachel
Joyce în romanul ei de debut Încredibilul pelerinaj al lui
Harold Fry, apărut la editura Litera în
2014, în traducerea lui Petru
Iamandi.
Condiții de participare
- dați share acestui concurs pe una dintre rețelele de
socializare (vezi
butoanele din josul postării);
- scrieți într-un
comentariu pe acest articol:
- ce înseamnă pentru dumneavoastră un pelerinaj în aceste zile. Nu am nevoie de o definiţie de dicţionar, mi-ar face plăcere să aflu de la voi cum vedeţi o astfel de călătorie în sec. XXI.
- ce înseamnă pentru dumneavoastră un pelerinaj în aceste zile. Nu am nevoie de o definiţie de dicţionar, mi-ar face plăcere să aflu de la voi cum vedeţi o astfel de călătorie în sec. XXI.
- comentariul
trebuie să conțină și o adresă de mail pentru a vă contacta în cazul în care sunteți câștigător;
- lăsați comentariul în
perioada 19.XI - 23. XI. 2014 (ora 00:00).
Câștigătorul va fi
desemnat pe data de 24.XI.2014 (nu va fi tragere
la sorți)
Editura LITERA vă urează succes, şi vă aşteaptă la standul de la Gaudeamus (vezi programul aici).
Ce înseamnă pentru mine pelerinajul în aceste zile?
RăspundețiȘtergere... înseamnă o autocanonizare a politicienilior băştinaşi, pe feţele cărora înfloresc turme de zâmbete, când își fac loc printre amărâţii cu mâna tremurândă pe cana de ceai...
Autocanonizarea se încheie fix în faţa icoanei făcătoare de minuni ori în faţa moaștelor sfinte, unde ruga lor capătă accente de odă...
Umflă, doamne, pâraiele conturilor noastre, ale mele şi ale nevestei, cu 100%, că avem copii de crescut, ale amantei, că şi ea are ceva de crescut...ale verilor, mătușilor, cumetrilor, dar mai ales, Înalt Prea Sfinte, ale PARTIDULUI, să crească-n sondaje într-un an, cât alţii în zece...
Ce înseamnă pelerinajul, mă-ntrebi?...
Pelerinajul înseamnă bătrâna călcată în picioare, înainte de a-şi fi vindecat reumatismele cu diclofenac sau zile de post prelungit...
O zi coclită în sticla televizorului, de publicitatea agenției de voiaj, care anunţă sejururi all inclusive pentru seniori, cam cât este pensia adunată în cinci ani...
Şi mai înseamnă ceva pelerinajul în aceste zile, agenţii de pază, cu centurile late, cu pistoale la şold, cu crengile mâinilor crescute peste norod, în cordoane de carne şi oase...
Ne naștem curaţi, ne profilăm mituri fundamentale, în care să credem, asfaltăm drumul cu inimile noastre, când o pornim în pelerinaj, dar vin ei şi ni-l fură, așa cum atâtea ne-au furat, iar atunci, în haloul sacralităţii, numele nostru nu mai încape...
Interesant punct de vedere, pana la o anumita limita sunt si eu de acord.
ȘtergereFelicitari pentru initiativa!
RăspundețiȘtergereMultumesc! Editura Litera merita toate felicitarile pentru sprijinul acordat :)
ȘtergerePelerinajul este ca o uitătură minuţioasă în oglindă. O coborîre întru sine; neapărat în spirală! O dezbrăcare de orice şi o confruntare cu sine.
RăspundețiȘtergereInteresant, cumva ai intuit foarte bine, as zice amanuntit, subiectul cartii. :) In special cu uitatura minutioasa in oglinda.
RăspundețiȘtergereCred ca pelerinajul din zilele noastre si-a pierdut mult, spre de tot, sensul lui initial. Acum e sinonim cu Sfanta Imbulzeala sau Sfanta Calcare in picioare. Va spun asta din experienta, nu dintr-a mea, ce-i drept, ci din a mamei mele.
RăspundețiȘtergereA mers si ea, ca tot omul credincios, in pelerinaj la moastele unei Sfinte renumite, cu speranta sincera intr-o minune. Evident ca a plecat cu noaptea in cap, cu un autobuz, in care s-a numarat printre fericitii care au reusit sa ocupe un loc, restul stand claie peste gramada, incalecandu-se la cea mai mica inclinare.
Dupa un drum agonizant, au ajuns la locul cu pricina, unde era o imbulzeala, in comparatie cu care, cea din autobuz era doar o parere si au inceput al doilea drum agonizant, inaintarea anevoioasa spre sicriul miraculos. Si au tot batut ei pasul pe loc pana seara, intr-un frig inversunat, pe care l-ar fi resimtit si un atlet in plina miscare, daramite niste oameni care asteapta. Au existat si picanterii; lesinuri, cazaturi, imbranceli.
Datorita inamicului public numarul 1, frigul, mama a ajuns acasa tarziu in noapte semidegerata, dar fericita si impacata ca a reusit sa atinga o secunda racla, inainte de a fi impinsa de multimea care venea din urma.
Eu, in schimb, am fost cuprinsa de revolta, mai ales ca la scurt timp am auzit pe un post de televiziune ca, mai nou, femeile merg la inchisoare la un om din lumea fotbalului ca-n pelerinaj. Si atunci, intreb: de ce se mai chinuie saracii oameni sa strabata tara si lumea in lung si-n lat dupa sfinti morti de sute de ani, cand exista sfinti in viata, ba chiar in inchisori?
Aceasta este o decadere a imaginii de pelerinaj. Din pacate este foarte raspandita. Multumesc pt comentariu.
ȘtergereCartea a ajuns cu bine! Abia asteapta sa fie citita si recenzata! Multumesc
RăspundețiȘtergere