Dacă vii, Codrescule, vino imediat

vezi alte note de lectură > aici

Un bun motto al cărții Pentru Gellu Naum / For Gellu Naum, carte apărută la ed. Vinea în colaborare cu ed. ICARE în anul 2002, ar fi un motto ales de Simona Popescu  pentru poezia ei  Katsina aleasă pentru acest volum colectiv, și anume: Pe-aici pe aproape printre clovnii furioși ca un șirag de clopoței se desfășoară numărul - Gellu Naum. 

Se simte fiorul electric care străbate toți autorii strnși din mai multe colțuri ale lumii, autori uniți de o forță care a locuit un trup numit de prieteni Gellu, de oficiali Gellu Naum.

Scrierile din aceste pagini se împart în două categorii
I scrieri naumiene (Ștefan Agopian, Richard Anders, J.T. Barbarese, Răzvan Exarhu, Vahe Godel, Nora Iuga, Herta Muller, Simona Popescu);

II scrieri în care se redau amintiri trăite alături de phoet (Constantin Abăluță, Ilinca Bernea, Vasile Gămarț, Adela Greceanu, Virgil Mihaiu, Sebastian Reichmann).

Prezența lui Gellu Naum se face simțită când te aștepți mai puțin, ca o pisică ce traversează o cameră în legile ei. Răbufnește din amintirile scriitorilor prezenți la această datorie cu copertă, o voce autoritar de blândă care spune aparent lapidar domnule răul e'n lume (Virgil Mihaiu p. 65), sau apare pe ecranul televizorului când ai mai multă nevoie de el (Ioana Pârvulescu p. 89), sau îl auzi de dincolo cum aruncă zarurile la un joc de table cu un om cumsecade (Alex Leo Șerban p. 114).

Sentimentele pentru G.N. pornesc de la frica lui Mircea Dinescu pentru dogoarea mistică ce se alchimiza în poezii (p. 36) , până la familiaritatea lui Constantin Abăluță care îi îmbracă scurta albastră privindu-și brațul care străbate aceeași întunecime a mânecii ca odinioară G.N. Dar sunt și autori (Adela Greceanu p. 54) care nu au avut nicio întâlnire fizică cu G.N, dar care, fiecare vers al acestuia îi stârnește un ropot de aplauze și o rafală de Da-uri care merg de la mirare și frică, la amuzament și bucurie. 

Acest volum arată apartenența poetului ca specie rămasă pe aceste meleaguri ale timpului la partea cealaltă (p. 81), dependența destinului său de mama obosită (p.15), recunoașterea hazardului în viață (p.89), toate astea într-un etern mit al momentului în care chemarea nu suferă amânare dacă vii, codrescule, vino imediat (Andrei Codrescu p.32).