 |
| Urmuz |
Ascuţiţi-vă, aşadar, foamea şacali ai banchetelor oficiale. Vi se oferă de data aceasta o victimă cum n-au mai întâlnit încă dinţii şi grimasele voastre. Fiţi totuşi cu băgare de seamă; cerul gurii va arde şi maţele se vor ghemotoşi ca sârmele ghimpate. Veţi ridica din nou toasturi, dar buzele se vor strâmba jalnic, vor fi tăiate-n sânge de brutalitatea acestui nume, acestui profil: Urmuz. Vă văd de-acum strânşi la un ospăţ cu icre negre, cu inevitabil calamburul grasului viitor şi fost ministru, cu discursul directorului huiduilelilor naţionale, cu, desigur: Domnule Ministru, Onoraţi Confraţi, Onorabili agenţi de circulaţie, sărbătorim azi pe marele nostru scriitor Urmuz, ale cărui opere savuroase etc. Şi urmează firesc, un voiaj în tren special la Predeal, pentru dezvelirea bustului marelui erou, în vreme ce balele şi bulgării de muci preşedenţiali cad peste sicriul şi oasele tot mai străvezii; peste gestul sublim de renunţare şi de izolare a lui Urmuz; acoperă trăsnetul de ură, de răzvrătire, de singurătate al celui mai pur dintre poeţi. Schimbă însăşi esenţa gândurilor, semnificaţia de prevestire şi de cataclism a scrisului şi a vieţii. Câtă imensă deznădejde trebuie să fi fost ăn modestia, în tragedia lui Urmuz. Nu s-a amestecat cu nici una din trupele consacrate, a încuiat într-o cutie manuscrisele atât de puţine şi scumpe şi însăşi sinuciderea a făcut-o fără zgomot, învelind parcă în vată ămpuşcătura, trăgând glşonţul nu în fruntea creatorului Cotadi şi Dragomir, ci în aceea-conform faptelor diverse din ziare-a lui Demetrescu-Buzău, grefier la Curtea de Casaţie.
Trăim într-o ţară ciudată; cu a zecea parte din preţul unui singur festin, s-ar fi putut de mult strânge în volum poemele şi tristeţea lui Urmuz. Şi totuşi, fără gestul lui Saşa Pană, acum, şapte ani după moartea lui Urmuz, cine ştie dacă s-ar mai fi însufleţit vreodată această carte.
 | |
| Ilarie Voronca |
Unu III 1930, nr. 31
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare