să nu uiţi să spui săru' mâna! la morţi

mi s-a spus când am pornit la drum şi era dimineaţă în ape -să nu uiţi să spui săru' mâna! la morţi!-

apoi a venit toată nebunia asta cu 

rude venind spre mine pe biciclete 

sau urcând scările zgomotos

înlocuind ţevi 

cu ciocnit de pahare alături de iubite răsturnându-mă în pat cu ele sau cu o carte în mâini prin iarbă sub un soare gingaş

alergări prin parc sau după autobuze

îmbrăţişări
închis de telefoane
deschis uşi de birou / închis uşi de birou
mereu altfel capitonate dar cu acelaşi scârţâit în balamale
mers singur sub luna plină de galben

cu oameni spălând mere la o cişmea şi aruncându-mi priviri întâmplătoare

suntem 
prinşi într-o maşină de spălat rufe unde vine mereu o pasăre care ne ia în gheare
şi ne duce departe de mănuşile vii ale copilăriei