 | |
| Semproniu Idozan - Fata cu coroana |
peste câmpia din rovine
și ea ronțăia ca pe biscuiți
aripile pe care le-am făcut împreună
Dumnezeu și-a înfipt degetul arătător în pământ
printr-o ploaie torențială
din întuneric
a ieșit un pumn mare cât zarea
m-a lovit în piept
m-am trezit în camera mea
goală de adâncime
și au început încet încet să mă doară
lucrurile care nu mai erau în jur
Cât de complexe pot fii gandirile...si durerea atât de potrivită în momentul în care nu mai simteai
RăspundețiȘtergereîmi place acustica ronţăitului de aripi, dar îmi place totodată să cred că peste absenţă se nasc, din acelaşi zahăr candel al speranţei, aripi noi.
RăspundețiȘtergerede aceea mâine este un plural al lui ieri.
V-o spun sincer: frumos poem! Imi place tare mult.
RăspundețiȘtergere(Cred ca sunteti o persoana credincioasa; eu pe blogul domnului Florin Caragiu v-am ,,cunoscut'').
O mica intrebare: cata poezie si cata realitate exista in ultimele doua versuri?
La modul concret, pentru mine disparitia lucrurilor din jur imi produce o mare durere in suflet.
Uite, cu ceva ani in urma, drumul meu spre locul de munca trecea pe sub umbra unui arbore Catalpa (e un arbore ,,exotic", face flori albe, ca niste mici trambite). Aici, in coroana acestui copac, isi avea loc de cuibarit un muscar. Pasarea asta are un cantec tare frumos, mai ales cand e indragostita...Dupa rugaciunea facuta acasa, aici era a doua ,,halta" de linistire sufleteasca.
Stiti ce-au facut trei ,,neciopliti" din blocul de vizavi?...Cu de la sine putere - avizul de la ADP nu prea are ,,cautare" in Capitala acestei tari - au taiat arborele Catalpa. Si in locul lui au amenajat trei locuri de parcare. Aici ,,odihnesc" acum - ca n-au mai fost miscate cu anii - o Dacie 1100 si un ,,harb" de masina de pe vremea lui Pazvante...
De masini te impiedici la tot pasul.....
Si acum, dupa atatia ani trecuti, ma doare sufletul cand trec prin locul acela.
Eu cam asa traiesc, la modul concret vorbind, disparitia lucrurilor din jur.
Iertare pentru mica poveste sentimentala...Am fost (putin?) cam plangacios, recunosc.
da, cam toate versurile mele sunt reale. versurile sunt cu doua taisuri. unul din taisuri se refera la evacuarea din casa, in urma unor legi de doi bani, evacuare care m-a aruncat din camera in care am stat peste 20 de ani, fara alternative viabile. :) evacuare care s-a petrecut miercuri, cam cand am scris si poezia.
ȘtergereAsa subiectiva, realitatea de care vorbiti e cu mult mai dureroasa.
RăspundețiȘtergereAstfel de intamplari fac parte din (micile??) drame ale vietii.
Ce sa zic, orice vorba in plus e de prisos. Pe langa necazul dvs.,
,,povestea '' mea devine aproape ridicola.
Curaj, si sa va ajute Domnul sa treceti peste toate!
curajul ma tine in viata. ca si speranta. multumesc de citire.
Ștergere