 |
| Semproniu Idoza |
centrul orașului este tot un deșert
numai că firele de nisip au forme de oameni
mă plimb noaptea pe străzi
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
arătat de bățul lung
iese din oasele mele răvășind foile crainicului
în fața librăriei cărturești văd în iarbă o aripă de elefant
urmează să fie lansată o carte pentru copii sau
iubirea mă freacă la ochi sau
cine știe ce dracului am mâncat aseară
odată a venit un car de reportaj
am răspuns da fac dragoste cu iubita până ne apar lacrimi pe sexe
da sub cuvertură ținem un geam în lesă un geam care dă într-un beci
din care latră un soare peste lanul nostru de secunde
îndesate în lada de zestre
mă uit la steaua care mă fumează
îi văd unghiile date cu ojă de culoarea păsărilor
mă învelesc noaptea când sunt în livadă
cu pielița roz care îi iese din degetul mare
și toate vor fi bune de acum! zic în timp ce
zgomotul de frână al mașinilor
lumina farurilor care îmi perforează amintirile
îmi aduc aminte de toate
tremur
plouă cu ace în fiecare colț din carne
sunt gata să fiu luat de vânt alături de foile de ziar
de pungile goale
și alte inimi neînțelese
numai că firele de nisip au forme de oameni
mă plimb noaptea pe străzi
nimeni nu știe dar uraganul despre care se vorbește la meteo
arătat de bățul lung
iese din oasele mele răvășind foile crainicului
în fața librăriei cărturești văd în iarbă o aripă de elefant
urmează să fie lansată o carte pentru copii sau
iubirea mă freacă la ochi sau
cine știe ce dracului am mâncat aseară
odată a venit un car de reportaj
am răspuns da fac dragoste cu iubita până ne apar lacrimi pe sexe
da sub cuvertură ținem un geam în lesă un geam care dă într-un beci
din care latră un soare peste lanul nostru de secunde
îndesate în lada de zestre
mă uit la steaua care mă fumează
îi văd unghiile date cu ojă de culoarea păsărilor
mă învelesc noaptea când sunt în livadă
cu pielița roz care îi iese din degetul mare
și toate vor fi bune de acum! zic în timp ce
zgomotul de frână al mașinilor
lumina farurilor care îmi perforează amintirile
îmi aduc aminte de toate
tremur
plouă cu ace în fiecare colț din carne
sunt gata să fiu luat de vânt alături de foile de ziar
de pungile goale
și alte inimi neînțelese
din vol. de-a buşilea prin aer (pt. comandă lăsaţi un mesaj pe blog)
Când inimile neînţelese sunt luate cu vânt,
RăspundețiȘtergerepungile goale din jurul ochiului, cu care privesc câş spre neînpliniri, le umplu cu pământ.
vantul e vant, el iubeste inimile neintelese si poate acolo le e locul. pamantul lor e aerul. cine stie? :)
Ștergere"mă plimb noaptea pe străzile moi și nimic mai mult
RăspundețiȘtergeream impresia că sunt un copil și țin de mână un părinte foarte înalt care se pierde printre nori"
Cumva versurile astea, si nu doar astea au efect de ecou. Ma urmaresc in anumite ganduri, persista.
Asta inseamna sa scrii poezie pe bune.
Nu pot face un clasament al poeziilor tale pentru ca mereu apare alta care ma infioara in egala masura...