la început vine pe străduțe lipindu-se de ziduri
cu toți oamenii lui de piatră întunericul
te ia te pune într-un deşert la mijlocul clepsidrei
cu buzunarele pline de nisip pe jumătate îngropat te trezești
ghemuit ca o păpușă lăsată de păpușar
ca niște bretele sforile atână din carne
ți-au rămas foarte mari
se încurcă cu razele-şerpi
și ies din cuști înfiorătorii scuipă cu omizii frunzele
stelele şi copacii sunt puşi la pământ de un vânt puternic
sculptat
chiar de-ar sta între voi munţi şi mări
de atunci îl auzi răsuflând prin masca de gaz
cureluşe roase de timpul din ploi o fixează
de ţeasta lui înşurubată
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare