alinarea

undeva pe lumea asta
sub pământ sub o boltă de piatră
sau sub o ploaie veșnică de vară
în mijlocul nuntașilor
pe o balanță de farmacie stau
brațele lui venus din milo


clopoțeii din căciula arlechinului
încep să sune
semn că a intrat cineva cu tot cu umbră
în magazinul meu de uși
mă trezesc din reverie și îmi deschid
ca ali baba
pieptul pentru cea intrată
să ia vulturul de care are nevoie
prescris de pereții camerei în care doarme
eu voi ține ochii închiși în două cutii separate


trecând și de o mie de ori pe lângă un câmp
îi zic pentru a fi amabil
plin cu floarea soarelui
nu o să realizezi frumoasă purtătoare a acestor haine
câte rotițe lanțuri mecanisme sunt necesare
ca florile să se rotească așa zilnic
vei vorbi cu șoferul despre cu totul altceva


buzele ei
ca niște nori
trec peste câmpia din buzele mele
oamenii de acolo se roagă să aducă și ploaia în bagaje
prin crăpăturile pământului uscat deja
primii gândaci ies la suprafață


casa de marcat scoate sunete de pian
casierul este un virtuoz dacă ar înceta
soarele nu ar mai răsări
totul costă atât spune
și îi pune pe sânge bărculețe din hârtie


cineva începe să fredoneze
ea dă vina pe vechimea boltei
și mă strînge în brațe ei de gresie albă


piatra cu care mă joc
are ceva înăuntru ceva ciudat
în adânc tare e ceva mai rău decît lava
nu s-a cercetat și probabil nici nu o vor face
dar eu știu sigur mi-am data seama ieri dimineață
când m-ai strigat atlas


ea a zâmbește ca o alinare
o mie de ceasuri ticăie simultan
și gata ne-am pierdut în mulțimea de pe bulevard