GHERASIM LUCA

alți poeți români postați pe acest blog aici

Gherasim Luca (sau Gherashim Luca) (23 iulie 1913 - 9 februarie 1994) a fost un teoretician al suprarealismului şi un poet evreu român, frecvent citat în operele cuplului Gilles Deleuze si Félix Guattari. Aderă de foarte tânăr la mişcarea avangardistă, fiind un membru marcant al grupului de la Alge (1930, 1933). În cadrul celui de-al doilea val suprarealist, se alătură grupului format din Gellu Naum, Victor Brauner, Jack Herold.
S-a născut la Bucureşti, şi era fiul unui croitor evreu. Vorbea patru limbi, idiş, româna, germana şi franceza.
Din 1938, a călătorit frecvent la Paris, Franţa, unde a intrat repede în cercurile mişcării
Suprarealismului. Declanşarea celui de-al Doilea Război Mondial şi accentuarea antisemitismului în România l-au forţat să se autoexileze.
Din 1945 până în 1947 a fondat un grup de artişti suprarealişti, din care mai făceau parte Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu şi Dolfi Trost.
La scurt timp, au început să publice, inclusiv poeme în limba franceză. A inventat cubomania şi, cu Dolfi Trost, a fost autorul celebrului manifest "Dialectica dialecticii".
Hărţuit în România şi capturat în timp ce încerca să fugă din ţară, auto-intitulatul "étran-juif" a părăsit România în 1952, şi s-a mutat la Paris, prin Israel.
Într-o „lecţie de cubomanie în viaţa de toate zilele” Luca recomanda, pe urmele lui Tristan Tzara: „Alegeţi trei scaune, două pălării, câteva umbrele, câteva pietre, mai mulţi arbori, trei femei goale şi alte cinci bine îmbrăcate, şaizeci de bărbaţi, câteva case, vehicule din toate epocile, mănuşi, telescoape, etc. Tăiaţi totul în bucăţi mici (de exemplu, 6x6) şi amestecaţi-le bine într-o piaţă largă. Reconstituiţi după legile hazardului sau cum vi se năzare şi veţi obţine peisajul pe care vi l-aţi dorit întotdeauna”.
La Paris va colabora cu alţi artişti celebri (Jean Arp, Paul Celan, François Di Dio şi Max Ernst), producând un număr impresionant de colaje, desene, obiecte sau texte-instalaţii.
Din 1967, a citit fragmente din opera sa la Stockholm, Oslo, Geneva, New York City and San Francisco. Documentarul TV din 1988, portretul său realizat de Raoul Sanglas Comment s'en sortir sans sortir, l-a făcut extrem de popular în Europa.
Cu toate acestea, în 1994, a fost evacuat din apartamentul său, sub pretextul unei curăţenii generale. Luca, care a locuit timp de 40 de ani în Franţa, fără nici un fel de acte, a avut o singură reacţie. Pe 9 februarie , la vârsta de 80 de ani, s-a sinucis, sărind în Sena, exact ca prietenul sau, Paul Celan.

Tragedii care trebuiesc să se întâmple

Sunt liber

şi pot observa cu deosebită atenţie lucrurile care mă înconjoară

degetele mele tremurătoare ca nişte plopi şi scurte ca nişte gloanţe

au strâns cu putere gâtul alb de femeie

aşa cum poeţii vechi strângeau în obişnuitele lor accese de dragoste

pentru natură

florile – oile – câmpul şi stelele

poeţii de azi, poeţii cu degetele tremurătoare ca nişte plopi şi scurte ca nişte gloanţe

au fiecare acasă câte un gât alb de femeie care trebuie asasinat

luciditatea cu care vom privi după aceea lucrurile care ne înconjoară

e atât de necesară

şi limba lor violetă, ce spectacol caraghios.

Acuma fiindcă suntem liberi plimbarea noastră pe străzi prezintă o importanţă de care trebuie să ne dăm bine seama:

femeile sunt mai elegante şi mai provocatoare, azi

domnii mai zâmbitori

vitrinele magazinelor mai încărcate şi mai luminoase

şi buzunarele noastre de obicei pline cu bomboane şi cu bileţele

conţin pietre de toate mărimile.

Odată cu noi au ieşit să se plimbe şi alţi oameni pe marile bulevarde ale oraşului

ei au degetele albe şi grase ca nişte bucăţi de slănină, ei au degetele în buzunare

şi alături de ele, pe lângă ultima fotografie a iubitei, şi o batistă plină cu muci.

Poeţii de azi, poeţii cu degetele tremurătoare ca nişte plopi şi scurte ca nişte gloanţe

poeţii cu pietre de toate mărimile prin toate buzunarele

trebuie să ştie că singura greutate e spargerea primei vitrine întânlite pe marile bulevarde

fiindcă celelalte vitrine se sparg de la sine

după cum e de ajuns să stingi o singură stea ca pe urmă celelalte stele să se stingă de la sine.

Cer iertare pentru comparaţia cu steaua

poeţi,

e o amintire din vremurile de altădată

când mă extaziam în faţa pomilor înfloriţi şi leşinam la fiecare răsărit de soare.

Poeţii de azi, poeţii cu degetele tremurătoare ca nişte plopi şi scurte ca nişte gloanţe

pot azvârli cu pietre în comparaţia cu steaua

va fi poate prima vitrină pe care veţi sparge-o

şi celelalte vitrine se sparg de la sine.

(1933) inclusă în antologia Literatura românească de avangardă alcătuită de Marin Mincu ed. Minerva 1983 

Cuvânt de deschidere la o expoziţie de pictură

doamnelor şi domnilor
astăzi vi-l vom aduce în faţa dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intraţi, domnilor, intraţi doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzeci şi patru de femei una şi una
într-un singur cap duce doi ochi unu şi unu
şi ochii sunt plini cu păcură şi cu pumnale, domnilor
nu vă uitaţi la el că e mic şi pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
şi se luptă cu morţii
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea muşcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toţi dracii
în deget are sânge şi o pisică care plânge
noaptea el se mai joacă în beţe cu stafiile
şi cu muierile,
hei tu de colo cu cuşma pe-o ureche
hei tu cocoană cu ţâţele mai deschise ca la o panoramă
şi tu hei gunoierule
hei negustorule
hei cerşetorule
nu vă mai căutaţi prin buzunare
că spectacolul cel mare e pe gratis
mai gratis decât iarba cucului
mai gratis decât frunza nucului
mai gratis decât fesul turcului
ha ha ha ce se vor veseli nebuni