despre trezire ca o monedă de schimb

nouă bărbaţi

cunoscătorii judeţelor cum le era tatuat pe tendoane
duceau pe umeri un şarpe imens
mergeau ca o râmă care ştie tot

eu pierdeam vremea prin praf pe la stopurile pietrificate
o muzică superbă se auzea în adâncurile mele de cauciuc
lumina îmi venea în ochi ca o ceaţă
parcă dădea un preot cu tămâie pe după soare

şarpele stătea să se întoarcă spre mine în aşternuturile osoase
să-mi zică ''bună dimineaţa'' cu buzele lui de fier

era dimineaţă
nu mai călcam pe blănuri de ore bune
minerii îşi curăţau cu grijă interiorul pleoapelor
deasupra chiuvetelor cu smalţul mâncat de fiecare secundă în parte