dă mâna la mandea
ai încredere în mine
mijeşte bine mersul
mergem cu încredere
lacrimile lui zalmoxis
sunt preponderente în aceste locuri
nu te feri inevitabil
dacă am văzut ce era de văzut
ajungem în sala alăturată
unde a stat cândva
moartea
acolo e scaunul unui gânditor
cu oase de fulger
trecem mai departe
pe lângă un
crocodil
sau
pe lângă o
balenă
depinde cum privim
şi
în această pietà
remarcăm
mai mult ca oriunde
durerile apei
unicitatea momentului
se formează continuu prin
multiplele scurgeri în cascade
care se lăfăie pe toată întinderea
se merge mai departe
fără să atingem firele
în balta strânsă cu o picătură pe an
aruncăm o monedă
să probăm mitul
atenţie
la întoarcere
nu plonjăm
în apa ce ne ajunge la glezne
la intoarcere nu ar mai fi unicitatea momentului?
RăspundețiȘtergeredurerea apei,o intelegi cel mai bine,daca ti-ai imagina,cum atunci cand intri intr-o apa inghetata,atat de inghetata, incat nu iti mai simti corpul de durere si te intrebi daca iti mai poti simtii sufletul.e putim cam extrem,dar in imaginatie,pt intelegere poti prelua doar senzatia.
mijeste bine mersul
si apropie pas langa pas
sa ai incredere
nu te speria ca nu e ca si cand am fi legati
e bucuria incredibilului
de a fi alaturati
in ceea ce noi ne-am vazut doar singuri.