când îţi prinzi degetele în uşiţa de la inimă

privind pe sub sprâncenele evidente cerul de vară plin de stele trecem pe sub liniştea cu masa pusă din care am ieşit.

în cele mai tandre clipe spun iubitei ''măcar tu să plângi''. şi în cele mai vechi timpuri viitoare trupul meu va suspina după aer în timp ce ea va cânta la pian soarelui o ce umbră luminată.

izbânda va veni când de chipul nostru se vor lipi toate bileţelele din oraş cu închiriez câine pierdut.