când mi-a deschis doctorul pieptul
a văzut parcul nostru de sus ca un nor
ce are pentru o secundă chipul unui om
a luat banca cu un forceps
a suflat pe sub masca albă peste frunze
apoi a cusut cu grijă locul
zgomotul cusăturii m-a fugărit ca un câine
toată noaptea când m-am trezit mi-au mai trebuit câteva
secunde până să mă trezesc pe bune
Frumoasa. Nu stiu de ce, dar am senzatia ca finalul coboara mult ce ai construit pana atunci.
RăspundețiȘtergereda, stiu ca am banalizat finalul. nu spun, ipocrit, ca asa am vrut, ci recunosc ca m-am grabit. la o recitire, ma face si pe mine sa zambesc.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere