mă gândeam la un bulevard făcut de un vierme într-un măr
la o coamă pur sânge
la o iubire verde ca îngheţata de fistic
la nişte monede din hârtie căzute prin iarbă.
la televizor era un film cu un pictor
avea degetele bandajate
stătea într-o grădină
şi privea un cal alb
care îmi mânca mărul din mână.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
nu-i doar imaginatie,vis...ce transpui in poezia aceasta
RăspundețiȘtergerenormal ca nu e. sunt perfect lucid, de aceea am zis ma gandeam si nu visam... :)
RăspundețiȘtergereaha,dar pana unde te duce gandul sau pana unde il duci?caci nu inteleg din text
RăspundețiȘtergeredepinde de asocieri...:)
RăspundețiȘtergereasocierile de care zici, m-au dus cu ochii iar spre poezie si acum vad mai clar pozitivul din versuri.
RăspundețiȘtergere:) exista un pozitiv in toate. chiar si in negativ:D
RăspundețiȘtergere