era un loc acolo
unde urla giurgiu în câini
sub un soare fără botniţă
noi ne puneam umerii pe umeraşe
în nişte dulapuri lungi cât nişte gări
ascultam de o statuie
care ne făcea poezii
sub forme babane de omizi
mâncam ce apucam din noi
mai pe furiş mai răstigniţi
priveam pe fereastră
la luna în care se afla altă fereastră
prin care se vedea altă lună
şi tăceam mult timp
că deh
nu e uşor să vezi două luni deodată
ce parcurs!dar de ce ma mir eu,caci e totusi un parcurs obisnuit?daca nu parcursul,atunci ce ma mira?sfarsitul parcursului care mi-e drag caci da aceea satisfactie unor oameni,ca nu s-au intalnit degeaba ci ca ei continuu realizeaza ca incep...
RăspundețiȘtergereeu zic ca exista o lume paralela atunci cand iubesti. si cand esti:)
RăspundețiȘtergere