cern
în spatele casei am genunchii albi
născuţi din gură
sita înfiptă în mâini
face vulcani mici de cenuşă
ce frumoasă eşti dincolo de gard
feliată de ulucile strâmbe
am primit un pahar cu apă
îl sorb
până cioburile se vor îndura
să mă cresteze adânc
din primul vulcan
a ieşit prima lavă
şopteau ei de la geamuri
în timp ce eu
ascundeam picăturile de sânge
agăţate de mine
cu faţa asta prăfuită
nu mă uit la nimeni
luni, 16 august 2010
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare