sunt pe picior de virgulă
fără aer în boccea
cu hainele bolborosind pe mine şi respiraţia tiptil
trec prin centrul oraşului
ca un mesia al manechinelor din vitrine
am pumnii ca nişte mere roşii de câte vitrine am spart
roşu
oamenii ştiu că trebuie să se oprească la roşu
chestie care trebuie învăţată şi din fiu în tată
departele însă mă trage de sfoara aurită ca pe o jucărie
păşesc pe capotele maşinilor
de parcă aş fi ciuperca unei bombe atomice
oamenii nu se uită la mine
oamenii nu se uită nici la ei
aşa că fac şi o tumbă în aer
sau asta este o amintire din copilărie
când mă aruncam în pat
şi se interpune stării de acum
ating cu fruntea fiecărei părţi a corpului
crucile din vârfurile bisericilor
cele pe care nu le atinge nimeni
pe acolo pe unde iese fumul de dorinţe
păsările vin să îmi ciugulească
codrul de pâine din ochi
din trup mai scoate capul câte un animal sălbatic
speriat înfrigurat
toate cele
mă îndrept spre lună cu nişte mişcări
de parcă m-ar fi pescuit cineva
încep să văd blocurile
ca pe nişte imense plante de beton
mai e până să facă soarele
lumânarea pe bolta cerului
aerul este înlocuit de muzică
să vă povestesc cum
odată am văzut un film la cinema cu iubita
a fost cea mai fantastică seară
nu aţi fost acolo să mă fi văzut
cum alergam în mine trezindu-mi
toate cotloanele la viaţă
dându-le alarma lovind în oasele de aluminiu
să vă povestesc
cum povesteşte povestitorul în oglindă
repetând
în tot acest timp
jos
inima mea stă în cur pe o bordură
lângă o pungă goală de pufuleţi
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare