războiul ei cu ea

a lipit cu lacrimile ei pe o planşă mare
multe confetti

oamenii veneau ca atraşi de magnet se uitau
şi intrau în tablou repede prea repede
spre supărarea publicului care se manifesta sonor în fundal
mai apuca doar să îi sărute pe tălpi
ca să nu le mai înflorească riduri

din rama tabloului au ieşit păsări ca furnicile după ploaie
atunci a zâmbit a simţit
pentru prima oară în viaţă
că în piept îi bate o inimă în care este o altă inimă
care ascunde o altă inimă
zâmbetul ei uni soarele cu luna
şi se putea uita la nori ca într-o fântână

îngerii plămânilor ei
ai rinichilor ai pielii ai degetelor ai sânilor
ai gemetelor şi tot aşa
aruncau de plictiseală
pietricele în mare sperând să ridice nivelul apei
şi să înece pe toată lumea