a lipit cu lacrimile ei pe o planşă mare
multe confetti
oamenii veneau ca atraşi de magnet se uitau şi
intrau în tablou repede prea repede
spre supărarea publicului care se manifesta sonor în fundal
mai apuca doar să îi sărute pe tălpi
ca să nu le mai înflorească riduri
din rama tabloului au ieşit păsări ca furnicile după ploaie
atunci a zâmbit a simţit pentru prima oară în viaţă
că în piept îi bate o inimă în care este o altă inimă
care ascunde o altă inimă
zâmbetul ei uni soarele cu luna şi se putea uita la nori
ca întro fântână
îngerii plămânilor ei
ai rinichilor ai pielii ai degetelor ai gemetelor ai sânilor şi tot aşa
aruncau de plictiseală
pietricele în mare sperând să ridice nivelul apei
şi să înece pe toată lumea
este una dintre cele mai vrumoase poezii, se vede exact trairile si simtirile tale. Atingere, pasari, muzica.....
RăspundețiȘtergerenu cred ca este chiar cea mai frumoasa poezie.
RăspundețiȘtergeremultumesc de vizite si citire. te mai astept.