mă uitam la ea cum se depărta
cum ia drumul spre lună
asemeni lui E.T
firesc
fără să întoarcă privirea
ca şi când şi-ar fi privit prin mine ceafa
asta fiindu-i suficient
în timp ce un copil
desena conturul cu creta
unei frunze căzute pe asfalt
ea
imprevizibilă cum o ştiam
ca răspândirea fumului de ţigară prin cameră
îşi face din bagaje aripi
multe aripi
câte picioare are o omidă
cineva cântă la chitară
corzile chitării se lungesc tot mai mult
devin nişte fire de telegraf
care se pierd în lună
vibraţia melodiei urcând până acolo
asemeni apei calde pe conducte
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare