cine ştie de când

în loc de omuleţul din gât
o grenadă cât un măr de la mega image

stelele
lipite de frunze
ne păcăleau că scot cântece de greier
din jobenele de iarbă

oamenilor le crescuseră picioarele
noi treceam
pe dedesubt
ca pe sub o mulţime de
arcuri de triumf

metroul
cu roţi de flori
ne-a prelungit săruturile
şi în burta pământului