dimineaţa
îmi mânjeşte prosopul şi
periuţa de dinţi
arată totul de parcă ar fi explodat
un borcan cu gem
îmi aranjez fiinţa
în realitate
arăt ca un portret cubist
pentru lume
trebuie să fiu
aşa cum se aşteaptă ei
nu cu umărul în gură
ca un câine cu un os
.
când eram mic
dacă spărgeam caloriferul
ar fi curs licurici calzi
acum ar curge apă
caldă doar dacă pui mâna
în rest doar apă
sunt din cei care
nu s-ar mira dacă ar vedea
o girafă pe stradă
m-aş sui pe gâtul ei
ca pe un vrej fermecat de fasole
.
nu există chei
există dorinţa de a ascunde
si totul se ascunde...
RăspundețiȘtergere