am întâlnit-o iar
în vis
a fost ca o ciocnire în mare viteză
a unui automobil de un parapete
numai că
în loc de cioburi
pe caldarăm au sărit bucăţi mari de soare
îi povesteam toată viaţa mea
de când nu ne mai văzusem
şi
culmea
tot ce făcusem eu făcuse şi ea
ne amuzam
în jur oamenii
aprinseseră beţişoare parfumate
şi le puseseră între degetele morţilor
drumul era pavat cu pietre cubice care
semănau cu nişte televizoare
în care îmi vedeam viaţa
oamenii
îşi vedeau viaţa
numai ea
îşi vedea zâmbetul
nu îndrăzneam să ne ţinem de mînă
doar
din când în când
ne atingeam ca din întîmplare
unul altuia
aripile palmelor
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:) imi plac poeziile tale ... succes !!!
RăspundețiȘtergereAi cam multa inspiratie! Fa si tu o fapta buna si mai da si altora, care nu au! :p
RăspundețiȘtergeresimona, multumesc de apreciere. incantat :)
RăspundețiȘtergeregabriela, nu stiu ce sa zic. dar iti multumesc si tie.
:)