îi place să vadă lumea
în alb negru derulându-se ca nişte benzi desenate
îşi ţine fereastra pe un şevalet
lacrimile îi trec pe obraji ca nişte maşini pe autostradă
când înspiră e mai înaltă când expiră
dispare şi toată lumea o caută cu lupa
sufletul ei stă ascuns
într-un film franţuzesc
are o inimă din beţe de chibrit
care se aprinde la cel mai mic clipocit al unei
raze de soare
e, uite ca existe pictura si in cuvinte, exista imagini si prin versuri...frumos...O simpla privire a portretului femeii pe care o descrii nu m-ar fi impresionat atat de tare ...sa-i ascult insa povestea prin versurile tale...e sublim:d
RăspundețiȘtergereFoarte faina si deja m-a inspirat la o fotografie...te tin la curent
RăspundețiȘtergererana, chiar am vrut sa fac un portret in versuri. ma bucur ca a fost receptionat asa
RăspundețiȘtergereadrian, astept cu nerabdare.