nu pot creşte la loc
brusc
nu am în pantofi boabe de fasole vrăjită
oasele mele nu sunt de abanos ca să se poată scrie cu degetul
pe praful depus
îmi aduc aminte cum
în cameră se forma o gravitaţie aparte
inimile ne stăteau lipite de cerul gurii
şi noi ne sărutam
trupurile noastre deveniseră două limbi în flăcări
mirosind a ceaţă
la nivelul pielii erau aplauze de cremene
erau
acum
mâncarea are gust de jazz
mă plimb prin mine
ca o sferă ce încearcă să îşi găsească colţul
mi-a rămas doar o pernă
în care se refugia ea o vreme
când adormea
Mancarea are gust de Jazz...f. fain versul...chiar o sa-l retin.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult de vizita si pentru faptul ca ai remarcat titlul fotografiilor. Incerc sa-mi pese fiecare particica pe care o atarn acolo...asa cum o faci si tu foarte bine pe pagina ta.
O muza buna, iti urez.
adrian, oricine observa. si eu cum sunt mai frate cu metafora :D mi-au sarit asa in ochi titlurile:)
RăspundețiȘtergereseara buna