ştefan
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieşit raze de soare
şi-a deschis inima la primul nasture
a aşezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept
s-a pus pe aşteptat
de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpiraţie
şi
inima îi creştea fără drojdie
nebăgată în seamă
a luat cârpa de praf
a stors-o până au ieşit raze de soare
şi-a deschis inima la primul nasture
a aşezat-o lângă el pe bancă în parc
să nu îi mai joace darabana în piept
s-a pus pe aşteptat
de atunci nu l-a mai văzut nimeni
oamenii au început chiar să sape gropi
multe multe
ca broboanele de transpiraţie
şi
inima îi creştea fără drojdie
nebăgată în seamă
eu si Stefan suntem pe aceeasi banca prfuita din acelasi parc al unei "zone crepusculare"....Lumea nu ne vede in schimb din cauza muntelui de praf ce s-a strans pe inimi....nici noi nu ne vedem...muntii de praf sunt atat de mari incat ne-au inconjurat si ne-au izolat unul de altul....ar trebui sa bata un pic vantul ca sa ne putem vedea si sa ne admiram inimile, insa e seceta in zona si nu adie pic de vant...voi sapati gropi...si noi ridicam munti...oare vom ajunge noi pana la cer si voi pana la iad???sau noi vom ramane in iad si voi veti urca spre cer pe muntii nostri de praf???
RăspundețiȘtergerete superi daca iti "fur"un pic poemul???? nu de alta dar poate undeva, candva....o sa vreau sa il recitesc pana la memorare si nu voi avea acces la blogul tau....e prea frumos ca sa nu il am tot timpul...
RăspundețiȘtergere