anii trec
te uiţi după ei cum te uitai în copilărie
după avioane de hârtie
şi
îţi aduci aminte cum viaţa pe atunci
era doar un joc în spatele blocului care ţinea
până la opt seara
hai opt jumate
dacă părinţii tăi nu terminau
te uiţi la oameni pe stradă
mai că îţi vine să le zici la fiecare în parte
/săru’ mâna/ până la capătul pământului
(ştii sigur că te-ar privi ca şi când ai ridica
piedica unui pistol)
poate chiar există
impotenţa de a fi iar copil
doar te trezeşti în fiecare dimineaţă
chircit sub cearceaf ca un resort
cu cicatrici pe firele de păr
şi când te gândeşti că ea
ar putea intra oricând în cameră
fie şi pentru a-ţi cere un pahar cu apă
DA...DACA O TII TOT ASA CU POEMELE MA LAS DE "SCRIS" ESEURI SI MA APUC DE CITIT DIN POEMELE TALE...PENTRU CE SA MAI SCRIU O MIE DE CUVNTE CA SA EXPRIM O TRAIRE CE TU O POVESTESTI ATAT DE FRUMOS IN 3 VERSURI? TRAIM DOAR IN SECOLUL VITEZEI...SI NEOBSEDEAZA TOT CEEA CE TINE DE MANAGEMENTUL TIMPULUI, DECI TU DEVII ASTFEL "ESEUL" MEU:)eFCTUL ESTE CHIAR MAI BENEFIC DECAT CEL AL SCRIERILOR MELE...APARE SENTIMENTUL APARTENENTEI LA "UN GRUP", AL UNOR TRAIRI SI IDEI CMUNE...DEVIN DIN SINGURA, PARTASA...KEEP GOING! CA EU STII CA SCRIU DESTUL DE DES, DECI NEVOIA MEA DE "EVADARE" E MAI MARE:d
RăspundețiȘtergere