poem

am găsit prin lucrurile mele vechi
caseta audio pe care eu şi
georgiana
am înregistrat
centimetru cu centimetru de bandă
seară de seară
genericele desenelor animate filmelor
sau serialelor tv ale acelor ani

casetă ce
o ascultam apoi în clasă
(şi chiar acum o ascult în timp ce scriu aceste versuri)
la walkmanul ei cu baterii 777
pe care le încărcam punându-le
între elemenţii de la calorifer
cât timp ţineau orele pe vreme de iarnă

când a împărţit banca noastră
aşa cum indienii şi feţele palide
din Dr. Queen îşi delimitau teritoriile
mi-a zis
dacă vei trece de linia asta
o să îţi aduci aminte toată viaţa
dar am surprins-o zâmbind
oarecum uşurată
că nu i-am spus chiar atunci
/te iubesc/

google nu este
atât de generos pe cât îi e numele
nici măcar titlurile serialelor respective nu le mai găsesc
vorba aceea
motorului de căutare să îi dai adresa exactă

mai degrabă aş găsi-o
dacă aş ieşi acum afară
şi m-aş apuca să îi scriu pe toţi pereţii din Bucureşti
poeme
patetic nu? staţi că mai am idei
aş putea să formez la întâmplare numere de telefon
până se duce creditul sau să-i strig numele în dreptul fiecărui bloc a fiecărei case sau aş putea să întreb
lumea pe stradă sau de ce nu
să ţip chiar acum de la fereastră
georgianaaaaaaaaaaaaaa cu inocenţa puştiului
din singur acasă

dar stop! cu visatul
îmi înfăşor visul acesta la loc în ghem
zâmbesc rece şi alb ca un om de zăpadă
pentru că
tot ce mi-a rămas din acele clipe
este o tresărire cu toată fiinţa mea
acum
când caseta a ajuns la final
şi s-a declanşat oprirea automată
cu un zgomot atât de tare încât
mă mir că nu mi-a bătut vecinul în ţeavă