bomboanele au timpul lor să fie supte
aşa că
o pun pe asta la marginea umbrei ca reper
să ştiu cât timp trece
şi
îmi cer iertare
muzei
căreia nu am reuşit să îi găuresc inima
în punctul G
cum făceam în curtea şcolii de găuream în pământ
şi aruncam o monedă de 5 lei
mare cât un ochi de pirat
mie
pentru că
râcâind cu unghia se ia cel mai bine murdăria insistentă
chiar dacă există riscul să duci degetul la gură
freudian sau nu
soarelui
că l-am botezat sorin şi nu merg cu el pe umeri
ca superman
celor cu care
m-am tras de şireturi
până am ajuns la şliţ ca un glonţ în carne
oamenilor de pe stradă
pe care îi consider nişte monede
ce se rostogolesc în canale de îndată ce le
întorc spatele
/ţie/
că
te iu
şi anume
besc
chiar dacă
farmacistei
pentru anii care trec (poţi să dai vina pe mine) pentru pisălogul din care am făcut halteră pentru aerul pompat în pumni la o adică pentru că doar în copilărie mingea sare până la Dumnezeu pentru ceaiul care ne va lua locul oaselor pentru gradele termometrului pe care le vom sui precum baloanele la bâlci
dealerului
care ştie că
viaţa merge pe bicicletă că
piramidele întoarse picură mai bine că
doar la vise nu se pune subtitrare şi că
a iubi nu trebuie să aibă legătură cu a visa
celei care mi-a scos
calea din talpă ca pe o liţă ca pe un pai ca pe un ac de seringă ca pe un cuţit din ţintă
ploşniţelor că le voi zdrobi între pleoape pe rând cu răbdarea unui mort la înviere
în final
tuturor celorlalţi
bibelouri fructe sau bijuterii
pentru că
/şi eu consider că e de bine/
uneori
poeziile mele par a fi scrise
de prima adolescentă
care
s-a privit în oglindă
şi s-a hotărât
să îşi radă mustaţa
IMPRESIONANT...sunt un pic invidioasa ca inspiratia te-a ales pe tine de data asta, dar e bine ca exista:D
RăspundețiȘtergereastfel de randuri merita sa fie un pic interpretate:))
poti sa le interpretezi, asta si astept. oricum este una din poeziile care culmea, imi place si mie:) tin la ea foarte mult. personal cand scriu ma eliberez, si cand ma eliberez de ceva mai greu, prind drag de poezia respectiva. cred ca din toate poeziile mele sunt maxim 10 care imi sunt de suflet. nu le reneg pe celalalte, sau mai bine zis nu pe toate:D
RăspundețiȘtergeretrebuie sa recunosc ca, printr-un simplu search pe google, ti-am mai citit cateva poezii. asta insa de la prima vedere m-a impresionat. cand termin nterpretarea o public:), desi s-ar putea sa fie un pic "stangace":D
RăspundețiȘtergere„Bomboanele au timpul lor sa fie supte” sugereaza dorul de copilarie, de perioada unei naivitati dulci, a unei perioade lipsita de trairi interioare. Bomboanele sunt simbol al copilariei, si de obicei le sunt destinate in mare parte copiilor. In acelasi timp bomboanele sunt dulci...dulceata are si ea perioada ei. Daca nu gusti din dulceata lor atunci cand este momentul, nu iti ramane decat „sa le pui la marginea umbrei”. Sunt astfel dorinte ce nu au fost indeplinite, dorinte ce ar fi adus acea dulceata puerila si blanda. Ne-supte la timpul lor, timpul dorintei, vor fi puse la marginea umbrei. Nu vor fi deci date uitarii pentru totdeauna, puse definitiv in umbra, ci undeva la margine, ca si cum timpul suptului bomboanei se va re-intoarce candva. Exista asadar speranta reintoarcerii acelui timp ratat, acelui momemnt pierdut in care dulceata sa fie gustata. Vorbim deci de o dorinta constientizata, de o pierdere a carei speranta de revenire este undeva aproape, la margine.Pana la urma asta este speranta...marginea unei umbre. „Marginea umbrei” insa poate sugera, in acelasi timp, teama de a nu uita de acea bomboana si de dulceata ei; va fi pusa asadar, undeva la indemana....undeva unde timpul nu exista. Bomboana e reperul timpului...cu cat asteptarea este mai lunga, cu cat o ai mai mult in coltul privirii, cu atat vei stii ca inca nu a venit momentul dulce, ca ea este inca acolo. Doar cand bomboana nu va mai fi atunci timpul se va opri in loc, nu va mai trece, si se va atinge eternitate; locul unde timpul nu mai curge, ci sta in loc.
RăspundețiȘtergereRegretul se regaseste in fraza „imi cer iertare”...nu vorbim de parere de rau, c=i de regret. Nu se utilizeaza sintagma scuze, sau imi pare rau, ci imi cer iertare...Exista asadar sentimentul unei vinovatii constientizate si a unui rau facut...Regretul este pentru incapacitatea unei iubiri atat de intense incat „sa gaureasca inima”. Nu vorbim de o iubire pur sexuala cum ar putea parea la prima vedere a „punctului G”. Punctul G este cel care aduce extazul unei femei...Acea gaurire a inimii trebuia sa aduca extazul „muzei”....dar nu a facut-o. Ceea ce in copilarie parea usor , acum pare imposibil.
Regretul nu este doar pentru incapacitatea de a oferi o iubire pura, divina chiar. Regretul este si pentru propria persoana...pentru incercarea de a alunga mizeria sufleteasca doar la suprafata si nu in esenta; soarelui...ca a uitat de menirea luisi l-a umanizat.....Iertarea are rolul de a alunga acea mizerie sufleteasca pe care oriceom o are si care, odata constientizata devine insuportabila.
Tema principala nu pare a fi iertarea, asa cum pare a prima vedere; nici macar lait motiv nu poate fi numit...Nu, ideea de baza este aceea a unei iubiri ce transforma, o iubire cum numai in poezii, sau filme, sau vise mai poti intalni....E ideea de iubire pe care o tot cautam sa o transpunem in practica dar care se incapataneaza sa ramana la stadiul de idee. E iubirea in care trebuie sa credem si pe care trebuie sa o cautam, nu doar sa o visam...visand-o o reducem la simpla dorinta, iar ea e mai mult decat dorinta...ea e MENIRE.
Iubirea are ceva dulcesi naiv in ea, ceva divin si etern...e o iubire ce completeaza unul, facandu-l sa devina doi ca unul. E cea care alunga visele si dorintele, cea care curata mizeria fara sa o racaie cu degetul...e cea care face ca poezia sa devina o „prima adolescenta” ce s-a hotarat sa „isi lase mustata sa creasca”
As putea spune deci, ca vad in aceste versuri vise pe care le-am visat incontinuu fara sa vreau sa renunt la ele, de frica sa nu le pierd....puteam sa le pun „la marginea umbrei” si sa astept sa gauresc acea inima la propriu....”fara subtitrare”, „fara regrete”, fara vise de copil pierdut intr-o lume murdara si stearpa..
Vad deci dorinta de implinire, cautarea unui copil ce plnge dupa dulceata copilariei, dupa iubirea pura si divina ....dupa o inima gaurita in punctul G...Vad, dincolo de cuvinte, un VIS ce refuza sa ramana la stadiul de vis...un vis rebel ce vrea sa intre in lumea realitatii ca sa atinga eternitatea....Vad cautarea altuia pentru atingerea unicului impreuna cu unul...Vad ceea ce eu visez in fiecare clipa...
RăspundețiȘtergereda, ai reusit sa ma demontezi. cum spune nicolaescu intr-un film -E un fealc, m-ai ciuruit!:D Nu stiam ca doare asa:) am incheiat citatul.
RăspundețiȘtergereDa, incerc pe cat imi sta in putinta, sa aduc in lumea reala ceea ce pare imposibil, acea iubire care sa te implineasca. Dar in acelsi timp sper sa pot ramane cat de cat ancorat aici ca sa pot sa gust viata. ACCEPT DE GOOD, spune un film, indiferent de rateurile vietii. Si e posibil ca iubirea sa nu vina, da stiu, dar macar am incercat. Nu am stat in umbra, am pus bomboana la marginea ei sa vad cat timp trece:) Multumesc mult de interpretare, mi-a placut si chiar ai mers in niste locuri ale poeziei foarte greu accesibile pentru multi altii. si da, nu e deloc stangace interpretarea:)
seara buna,