Incredibilul pelerinaj al lui Harold Fry de Rachel Joyce ed. LITERA - București, 2014 trad. Petru Iamandi sursă foto |
Încredibilul pelerinaj al lui Harold Fry sau cum să te ridici din fotoliu
Oamenii ies din ce în ce mai greu din confortul propriu pentru a trece de
barierele autoimpuse, mai ales atunci când scopul ar fi unul care privește
sufletul, lipsit deci de o miză materială. Astfel de pelerinaje sunt din ce în ce
mai puține în ziua de astăzi, ca să nu spun inexistente. Și atunci când cineva
se hotărește totuși să iasă din rutină, odată ce inițiativa lui ajunge pe mâna
presei totul se destramă pierzându-și aura de la început. Despre toate astea,
dar și despre multe altele, ne vorbește Rachel Joyce în romanul ei de debut Încredibilul pelerinaj al lui Harold Fry,
apărut la editura Litera în 2014, în traducerea lui Petru Iamandi.
Când pornești la drum nu te mai opri
Harold Fry nu poate fi inclus în rândul eroilor contemporani: trecut de 60 de ani, fără spirit de inițiativă, un retras, o persoană fără idealuri cu greu poate face obiectul unui roman de succes. El intră treptat în aventura vieții sale, la început inconștient, aproape maladiv
(suspiciunea de alzheimer planează până spre finalul cărții, nefiind
elucidată), cu o siguranță de sine care crește din greșelile, poticnirile sau
căzăturile de care are parte, niciodată din micile victorii. O scrisoare declanșează
mai mult decât o hotărâre, declanșează înfruntarea unei traume casnice trecută
sub tăcere. Aceasta (trauma) îl va ghida pe eroul sexagenar pe un drum de peste 800 de
kilometri făcut pe jos (din sudul-vestul Angliei până la granița cu Scoția în nord-est, mai exact din Kingsbridge până în Berwick on Tweed), încălțat doar cu o pereche de pantofi de iahting, fără telefon mobil, hartă, busolă. Autoarea
surprinde pas cu pas transformările (conștinetizările) pe care le traversează Harold
Fry. Descris ca ‘’un corp în
care sălășluia o călătorie’’, atrage într-un târziu atenția celor din jur care i se alătură pentru o
fărâmă de drum, doar cât să-i facă o pagină de facebook, să creeze în jurul lui
un mit artificial, sărăcit de trăire.
Când dramele casnice ne condiționează zâmbetele
sursă foto |
Un roman psihologic, un roman reflexiv,
un roman de aventuri? Câte puțin din toate, oricum un roman al omului de acum, cu nevoile lui, și
al vieții de cuplu, viață pe care eroul o va vedea la cei cu care se va
intersecta, cu toate nerealizările, dramele și tragediile ei. Este o carte care
vorbește despre acele drame casnice care ne condiționează zâmbetele, determină încrețirea
frunții, acele drame casnice trecute sub tăcere.
Nu spre rezolvări merge noul pelerin cât spre împăcări și conștientizări
uneori ne rostite ca atare. Momentele retrospective, cerute de un astfel de subiect, vin fluid alături de evenimentele curente, de multe ori
intersectându-se până la suprapunere, oferind senzația unei continuități.
Romanul vorbește despre trăirile
unui om simplu, despre dorințele și acțiunile lui care, de multe ori, nu se
supun raționalului. Vorbește despre acel erou care nu are
nevoie de gălăgie și recunoaștere ci de singurătate și iertare. Un antierou? Aș
zice un antierou al zilelor noastre, un erou care face lucruri extraordinare
(chiar dacă irațional) și nu cere altceva decât să fie lăsat dracului în pace. Un
roman cald în care toate personajele au partea lor de conșietntizare trăită în
cea mai mare liniște și în cel mai mare calm.
Rachel Joyce debutează în forță cu acest roman, după o activitate de peste douăzeci de ani în teatru englez.
Încredibilul ... a câștigat numeroase premii și nominalizări, romanul fiind tradus în peste 34 de limbi.
De cand a aparut lui Joyce sunt un pic contrariata de toate parerile pe care le citesc. Unele laudative, altele rezervate ma fac mereu sa oscilez intre a porni la drum cu Harold sau nu.
RăspundețiȘtergereeu zic sa pornesti. rau nu face, e un batranel simpatic.
ȘtergereŞi mie mi-a plăcut mult romanul.
RăspundețiȘtergere