Hugo Claus sau despre orbirea complicată

Hugo Claus

lista completă a autorilor din rubrica poemul săptămânii > aici

Hugo Maurice Julien Claus (1929-2008) a fost un artist belgian care s-a făcut cunoscut atât ca scriitor (poet, romancier, dramaturg) cât și ca pictor sau regizor de film. Bolnav de alzheimer va decide să fie eutanasiat (procedură legală în Belgia) creând un scandal delcanșat de media și biserica catolică.

Încadrat în rândul poeților flamanzi, Hugo Claus trece ca un suprarealist trăitor, nu unul de profesie. Întreaga poezie flamandă are ceva din suprerealism fără însă ca acesta (suprarealismul) s-o fi contaminat. E ceva nativ, pornind de la mediul înconjurător până la păstrarea nealterată a tradiției grefată pe conștiința modernității, pe timpurile actuale. În poeziile lor găsești împreună valorile trecutului și prezentul cu toate descoperirile sale, de pe toate planurile.

Am ales pentru rubrica poemul săptămânii acest poem, pentru ușurința cu care ne face autorul să umblăm într-un loc (și aici locul are valoare și de timp) despre care, probabil, am citit, sau chiar dacă l-am vizitat, nu am reușit să îl vizităm în perioada sa vie. Întâlnim un balans între timpuri, între perioade, poetul folosindu-se de motivul unei excursii care, desigur, devine doar un pretext.

Poezia am transcris-o după antologia Poeții flamanzi -  Editura pentru Literatura Universală, București 1965.
Traducători: Radu Boureanu, Petre Solomon, Nina Cassian și Gellu Naum.

Uxmal *

Uneori, pe râu, când vremea ciudată
își mistuie dogoarea,
un schelet trosnește uneori
ca o bucată de mobilă, ca o falcă prost reparată.
Indigenii aud trosnetul. Și nu se clintesc.
Nu-și exprimă nici o dorință,
ne pun întrebări istețe sau nemaipomenit de stupide.
Indigenii trăiesc o destrămare simplă.

Deasupra pășunilor de antracit pe care vechii mayași
se jucau cu mingea, în fața casei piticului,
planează un vultur.
Pasărea se năpăstuiește spre tufe și ucide un tamanoar;
noi auzim zgomotul. Și fotografiem stârvul.
Apoi coborâm de la altarul zeului ploii,
ca să nu-i profanăm priveliștea, și ne privim în urzici.
(doamnele văd un simbol falic în fiecare nișă).
Noi trăim o orbire complicată.

trad. Gellu Naum

Uxmal este un oraș din perioada mayașă din Mexic.