prima sete nu se uită niciodată

Krzysztof Władyka

pentru că uşa de la intrare face zgomot când intră cineva
unul dintre noi a inventat într-un târziu jocul
cine deschide primul uşa cu puterea gândului

după sute de haine cumpărate
sute de pantofi / sandale / cizme şi după
foarte multe cărţi filme melodii pe care le-am inhalat din aceeaşi perfuzie
realizăm ce este cu iubirea asta
suntem luminoşi în dragoste părinţii ne veghează cu masca de sudor
tot ce contează este să îţi urci inima în dinţi
de restul se ocupă nişte idioţi şi fac filme
conform jocului
privim frunzele în momentele intime de cădere
departe oamenii dispar în tramvaie
iubirea ne vede bluraţi de amărăciune spune
/deh! nu ne este totul permis/ şi se întoarce la ale ei

apoi ştiţi vine o amnezie 
se traversează în continuare se cumpără cele necesare
trecem pe lângă oameni care sună acasă
pentru a se auzi în glasul liniştitor care le răspunde
şarpele şamd este la fel de vizibil prin oraş ca şi până acum

doar unul sună să-i declare celuilalt dragostea pentru semnul din naştere
restul se poate împacheta şi pune în bagaje