ne întorceam aplaudaţi de plopi
la ferestrele noastre ca nişte secunde
aveam un soare de piatră în loc de sticlă cu apă
o bătrână
ne culegea seminţele din umbre
pentru vulturii ei de suflet
în inimă purta un ulcior cu galbeni verzi la subraţ
am trecut pe lângă un păr ce avea bagajele făcute
ne-ar fi povestit despre toţi oamenii care au stat sub el
din care s-au ridicat printre crengi
rugăciuni şi balonaşe de pământ
dar foşnea foarte greu cu frunzele perforate
nişte inele de aer îi veniseră de hac
pe deasupra într-un funicular cânta un cocoş
degetele noastre erau cusute straşnic de către părinţi
şi au ţinut ferm blana mistreţilor pe care călătoream
nu am căzut ca două păpuşi de la capul patului
am trecut pe lângă un consiliu
care hotăra punctul de fierbere al ierbii
în jurul unei mese câmpeneşti
dar noi trudeam să ne întoarcem
la locurile în care nu am fost niciodată
cu umerii cheltuiţi
din nu ştiu ce fruct
regele elefant şi regina lebădă ne priveau satisfăcuţi
atingându-şi sceptrele
marți, 9 august 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
jurnal de călătorie cu amintiri din viitor privite din "ferestrele noastre ca niște secunde".
RăspundețiȘtergereimi placea mai mult aia cu ekg.....
RăspundețiȘtergere