Ippolit Sokolov

vezi ceilalți poeți străini publicați pe blog aici


Ippolit Sokolov (avangarda rusă)
(1902-1974)
Până în 1921 când are loc la Muzeul Politehnic din Moscova Trecerea în revistă a tuturor şcolilor şi grupărilor poetice, I. Sokolov se considera euphyes, adept al stilului emfatic, alambicat. Din această ipostază publică Opere complete pe 12 pagini, de la A la M. În 1919 lansează manifestul expresionismului, Carta expresionismului, care atrage atenţia mai tinerilor poeţi şi în primăvara anului 1920 devine liderul grupului din care aveau să facă parte: Boris Zemkov, Guri Sidorov, Boris Lapin.
După 1923, în urma represaliilor suferite de pe urma instaurării noi ordini de conducere statală, I. Sokolov renunţă la poezie activând în cinematografie, televiziune în ultima perioadă a vieţii dedicându-se artei fotografice.
(text prescurtat după articolul semnat de Leo Butnaru din revista Ex Ponto nr. 4, 2010)



Opere complete

Ediţie ne postumă.
Ne versuri. (1919?)

AŞADAR: eu vă arunc, proiectat, noi principii de polimetrie.

H Madona


Până la transpiraţie m-am tot rugat,
sărutând duşumeaua scuipată.
Insistent am tot lovit cu fruntea lespezilor de fontă.
Dintr-o dată la etajul blocului
se traseră perdelele peloapelor mele.
Şi văzul cu viteza unui tren expres
se căţără pe icoana Madonei.
Fantezia-mi alunecă pe coaja de portocală a uimirii.


I


Un oarecare ţipăt sări de pe trambulina buzelor şi
din avântul său căzu plescăitor peste dalele pleşuve.
Madona mă sfredeli sfidător cu privirea
străpungându-mă cu burghiul indrăzneţilor ochi.
Întinse coarda de arc a sprâncenelor şi
fulgera spre mine săgeţile.
Tropicalele sale priviri ricoşau de la trupul meu.
Pe farfurioarele obrajilor plescăi un zâmbet neruşinat.
Mă privea, precum preţuitorul la lombard.
Implora să-i jupoi de pe trupul suculent
strălucitorul aur al francezelor prăfuite.


J


Mă ridică în baionetele genelor sale.
Însă un brusc gând convulsiv îmi smuci convulsiv creierul:
ea nu e vie!
Şi când mi-am încleiat de icoană buzele călite până la roşu,
de fapt sărutam nu gheaţa sticlei, ci
parfumata mână a Madonei.
Şi noaptea visai că aş fi stat cu ea în acelaşi pat.
Trupurile noastre se-nvălătuciră, făcându-se ghem de picioare şi mâini.
Ea îmi cedă mai uşor decât Anneta mea.

traducere: Leo Butnaru
sursa: Ex Ponto nr. 4, 2010