dă-mi mâna

tocmai număraserăm toţi norii care mângâiau cerul vinovat şi albastru. stăteam întinşi pe versantul acela ca nişte observatori pur sânge.

o doamnă caldă ne băga înapoi în trup măruntaiele
revărărsate până la malurile apelor.

iubirea noastră se crăpase ca un rid. ieşeau aburi începuse să ne curgă lavă din ochi. ne aluneca tot aerul din plămâni.

doamna caldă s-a suit repede pe o bicicletă şi a plecat
lovind din când în când clopoţelul ataşat pe ghidon cu unghia.

norocosule ţine-te bine de creanga ce îţi face rană în tâmplă îmi spuneai. degetele crengii mi-au intrat adânc până la os. abia acolo atingerea a devenit tandră.

erau zilele acelea în care trăiam într-o visare lucie.