am strâns în preajma sângelui fără contur de venă
fire de lumină în loc de lumânări
mama s-a cuibărit într-un colţ al tatălui şi mă visează
pe secvenţe
afară fulgeră
îmi trec mâinile prin dumnezeu
mă fac rugăciune
mă pricopsesc cu el sub unghii
îl rog să plece
mă pregătesc să respir lume nouă
singur
galbenul mă face să ameţesc
să cad în adâncul sărutului
apei
cu aştri
desenez o poartă pe care să intru cu toate jucăriile mele
cu ceasul meu care nu a mai văzut aşa ore mari
şi a încremenit odată cu ultimul călcâi intrat
din volumul aliona 2007
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Monşer, dar te-ai dezlantuit nu gluma. :D
RăspundețiȘtergere