aleea era doldora de copaci. păsări reci se loveau de mâinile noastre. erau mai flămânde în vis.căutam şi noi precum ceilalţi.
ei veniseră cu târnăcoape şi lopeţi. nu au făcut decât să sângereze tăcuţi.găsiseră îngropaţi nişte oameni şi i-au luat repede şi i-au târât acasă.
să-i fi văzut cum îi târau spre casă.
nenăscuţii lumii ne muşcau de glezne şi ploaia ne umplea sticluţele cu ammoniac.
erau străinii. să-i fi văzut cum ne târau spre casă.
''nenăscuţii lumii ne muşcau de glezne'' -suna formidabil!
RăspundețiȘtergere