Biografie
A participat la ședințele cenaclului PROSPERO din cadrul Facultății de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București, între anii 1999-2004, coordonat de Monica Pillat Săulescu. În 2003 a câștigat premiul pentru ''Sensibilitate poetică'' la concursul ''13 Ways of Looking at America'', iar în 2006 a publicat volumul Duet alături de o bună prietenă, la editura Art Docendi. A continuat să scrie versuri în paralel cu pregătirea tezei de doctorat pe teatru american (''Transatlantic Connections: the Reception of Eugene O'Neill in Romania''), susținută în 2012. În același an a publicat volumul de critică ''Readings in Eugene O'Neill's Drama'', iar în 2015 a debutat pe cont propriu cu volumul de poezie Declarație de Dependență. În prezent este colaborator onorific al revistei multiculturale Orizont literar contemporan și membră a Asociației de Studii Americane din România.
Eram aṣa de pur încât timpul îṣi ṭesuse coconul peste umǎrul meu drept.
Imaculat ṣi candid, neglijam îndelug pistilul de caprifoi, poate chiar ṣi zulufii zambilelor,
nicicând nu mǎ agǎṭam de gâtul vreunei salomei noptatice…
Fǎrǎ miros ṣi fǎr’ de auz, ignoram cu totul tandreṭea florii de tei ṣi foṣnetul ploii,
picotind melancolic sub scoarṭa unui trunchi bǎtrân, ascuns de frunze.
Creṣteam, dar prea încet, ca fluture dezlegat de o aripǎ.
De la un timp însǎ, pe furtunǎ, îmi tot simt spatele plin
de aripi strǎine, niciuna pereche cu stânga mea sidefie.
Rebele ṣi viclene, ele mǎ poartǎ spre larg, încercând sǎ mǎ desfacǎ
în vagi speranṭe cu turnuri de carusel, unde doar un viscol
liliachiu se mai zbate-n deṣert…
Însǎ le voi duce pe toate, cu rǎbdarea unui ghem descolǎcit din vise.
Am sǎ fac asta ca sǎ astâmpǎr nevoia tot mai lǎmuritǎ a ocrotitoarei mele stângi,
care îmi cere împreunare cu palma diafanǎ a necunoscutului.
Astǎzi noi, ca alṭii mai ieri, vom strǎbate mulṭimea pe o singurǎ aripǎ -
ṣi suntem gata sǎ plǎtim orice preṭ - ca sǎ ne satisfacem nevoia de suferinṭǎ din dragoste!
Incognito
Poetul circulǎ noaptea într-un taxi supersonic.
Pǎrul lui înspicat cu fire electrice e dat pe spate fǎrǎ artificiu.
Cu inima zguduitǎ de explozii minuscule, el vine dinspre catacombe,
de pe unde se târǎsc miriapozii dorului, în sens trigonometric.
Se ṣtie cǎ va ajunge cuRând ṣi mereu dinCoace de orizontul populat cu feṭe ṣi fapte
ṣi cǎ se opreṣte numai pe o stradǎ din centru, unde locuiesc Iubitele.
Aici poetul frâneazǎ puṭin ṣi îṣi aranjeazǎ manṣetele, prinzând de ele
niṣte butoni cu zâmbete.
Mi-a fost teamǎ
Stǎteam de vorbǎ cu un vrǎjitor, în prag de înserare:
“Cât scrii, o sǎ fii bine” mi-a ṣoptit ca o alintare. “Scrisul e o vrajǎ prin care,
Cu rele si cu bune, lumea e a ta ṣi are un singur înṭeles.”
L-am rugat sǎ mai rǎmânǎ, cǎci luceau stelele.
I-am fiert o canǎ de vin cu scortiṣoarǎ pentru oasele bǎtrâne.
Ṣi l-am intrebat: “Dacǎ ar scrie ṣi altul, o datǎ cu mine, o carte
ṣi atunci am afla cǎ pentru nici unul lumea celuilalt nu existǎ?”
“Nu trebuie sǎ îṭi fie teamǎ”, mi-a soptit cu vocea tremuratǎ.
“Teama tulburǎ rosturile. Lasǎ-le sǎ se aseze…cursive,
multicolore, ca într-un cântec pentru copii, ca un descântec!”
A plecat în pragul zorilor ṣi mi-a lǎsat pe genunchi o carte,
drept mângâiere… “Cântec de Despǎrṭire” scria pe copertǎ cu litere kirilice.
Am deschis-o ṣi de atunci parcǎ îmi pare rǎu de timpul trecut,
de vorbele furate, de ochi cum nu s-au mai vǎzut.
Cozile vulpilor se umflau selenar
Ziceam cǎ nu voi mai scrie versuri de dragoste, dar hai sǎ îṭi spun o poveste…
Era o dupamasǎ de august, urechile poeṭilor se ciuleau înspre zǎri,
Noi eram departe, la sutimi de kilometri distanṭǎ si ne auzeam mult prea clar.
Mâinele mele îṭi rǎsuceau braṭele ṣi gambele din plastilinǎ parfumatǎ,
iar vorbele tale îmi lǎsau dâre de funigei pe gânduri.
Ṭi-am fǎcut o gurǎ roṣie ca zmeura ṣi ochii albaṣtri fiindcǎ
nu te puteam îmbratiṣa prea curând ṣi te-am scos la plimbare prin grǎdinǎ.
Am numǎrat împreunǎ corcoduṣe ṣi prune, am ṭopǎit peste merele verzi ṣi crocante.
Apoi am citit din Rilke ca sǎ mai amorṭim neastâmpǎrul. Seara am compus
prin sms o cantafabulǎ asa deṣiratǎ cǎ fǎcea naveta Bucureṣti-Piteṣti
si am postat-o mândri foc pe Facebook, cu inima ticǎind, pentru cǎ nu ne puteam sǎruta.
Eu am plecat, tu ai rǎmas cu mine, m-ai urmǎrit prin aeroportul din Viena, mai ales
la raionul cu pufoṣenii si la cel cu Mozartkugeln. Mit wem teilst du deine Kuss?
îmi ṣoptea sticla de cola când decola avionul te simṭeam mai mult decât frica.
Te doream semiconṣtient, ca pe o aterizare linǎ… Ṣi te-ai întrupat
în mesteacǎnul din Szentendre, care mi-a vegheat somnul cu crengi pe jumǎtate
dezgolite…Eu ṭi-am cumpǎrat o pereche de vulpi second-hand, extrem de tandre.
Ieṣeam cu ele la o terasǎ pe malul Dunǎrii ṣi le povesteam cum asfinteṣte soarele
pe apǎ de când ne-am presimṭit. Acolo m-am pierdut un pic de colegi
ca sǎ caut un suvenir mai special sǎ ti-l dǎruiesc în aceeaṣi noapte.
Era un degetar ca o sǎrutare între Wendy si Peter Pan. Era un sǎrut
ca o pǎlǎrie de vrǎjitor ce ne ascunde între lumi – pe ici ṣi dincolo,
unde eu suntem noi, ca ṣi tine, atâta timp cât vom ṭine…în balanṭǎ
un buchet cu maci.
un buchet cu maci.
Micro-ghid de utilizare a poetului
NB. NU VORBIM DESPRE ORICE TIP LITERAR CI DOAR DESPRE ACELA BUN DE PUS PE RǍNILE PROVOCATE DE CONTACTUL CU REALITATEA!!!
Procedurǎ: Se ia un pui de uriaș (a se citi “om mare”), din specia care viseazǎ cu ochii întredeschiṣi, de preferinṭǎ un pic rârâit, sașiu sau miop, sau fǎrǎ vreun viciu marcant. I se uitǎ adânc în ochi, pânǎ nu mai poate clipi ṣi numai înghite în sec, umezindu-și buzele. Apoi se îmbrǎṭiṣeazǎ, cu capul pe piept ṣi i se ofteazǎ la ureche pânǎ începe sǎ se scuture de spini ṣi sǎ zâmbeascǎ…Dintr-o datǎ, i se schimbǎ perspectiva ṣi este spânzurat cu capul în jos. Cu o unghie mare (de la picior sau mânǎ), i se despicǎ pieptul ṣi i se frânge sternul, cu grijǎ, pentru ca inima sǎ continue sǎ batǎ. Aṣa sfârtecat ṣi palpitând, se aplicǎ, cu sudoare cu tot, peste puroiul care dospeṣte în ochii corpului delict.
Rezultat: Se aṣteaptǎ vindecarea la un pahar cu vorbǎ, în Piaṭa Romanǎ sau poate pe Lipscani…
0 buşeli:
Trimiteți un comentariu
Zi ceva de-a busilea sau din picioare